luni, 22 decembrie 2014

Tu ai fost cuminte!?!?

Ca în fiecare an iată-ne ajunși în preajma Crăciunului, sărbătoare mult-aşteptată de mici şi mari. Şi exact ca în fiecare an aud pretutindeni lait-motivul: TU AI FOST CUMINTE ANUL ĂSTA?!?!?!


Băi fraţilor, sunteţi obsedaţi? Deschid televizorul şi la reclame văd un bunic rotunjor şi uşor îmbujorat ( o fi de la alcool sau de la căldura şemineului?) care întreabă ingenuu îmbrăcat într-un halat roşu dacă am fost cuminţi anul acesta? Vorbesc cu o prietenă la telefon şi mă întreabă dacă anul acesta vine Moşul la mine.....pauza de rigoare.....şi adaugă emfatic : "asta doar dacă ai fost cuminte!"
WTF? Ai fost cuminte? Nu, nu am fost cuminte..... în sensul dat de majoritatea, adică nu am respectat regulile celor din jur, nu am spiritul de turmă în mine, sunt un răzvrătit de la natură. Nu, nu am fost cuminte stând în banca mea şi acceptându-mi rolul atribuit de alţii. Nu, nu am fost cuminte stând în "cursa şobolanului" (vezi R. Kiyosaki) şi acceptând ciclul casă/muncă/ casă/somn impus. 
De fapt această cuminţenie care este pe buzele tuturor este o chestie parşivă tare, inoculată adânc în subconştient. Este RĂSPLATĂ!  Ca la dresaj: faci ce îţi spune dresorul, la sfârşit îţi iei zăhărelul, nu faci..... îţi iei o nuia peste picioare. Cam despre asta este vorba şi în cazul cuminţeniei din preajma sărbătorilor de iarnă. Ai fost cuminte.....primeşti zăhărelul( cadoul) de la Moşu', nu ai fost cuminte nu primeşti nimic.
Moşule, eu am fost CuMinte. Am trecut prin filtrul minţii mele tot ce am văzut în jur și tot ce am citit în ultima vreme, am încercat să întrezăresc adevărul printre rândurile frumos ambalate deseori. Am fost CuMinte şi am evitat manipulările de orice fel încercând să rămân cu coloana vertebrală dreaptă chiar şi în momentele în care eram clar împotriva valului. Am fost CuMinte ascultându-mi inima şi sfătuitorul interior ori de câte ori am întâlnit situaţii ciudate şi neprevăzute. Am fost CuMinte încercând să simt aproape natura şi animăluţele, să iubesc simplu şi nesofisticat pe cei simpli şi nesofisticaţi, am fost CuMinte urmându-mi valorile curate în viaţă.
Şi chiar dacă pentru asta Moşule nici anul acesta scrisoarea mea nu a fost citită de tine şi nu voi primi nici un cadou, fă te rog Moşule un efort şi du cadourile ce mi se cuveneau mie celor care au mai multă nevoie decât mine, celor singuri, celor uitaţi de lume, celor care şi-au pierdut speranţa, copiilor singuri de sărbători care tânjesc după părinţii plecaţi în lume pentru un trăi mai bun. Chiar dacă adultul din mine nu e pe placul tău şi a tiparelor societăţii, dragă Moşule, priveşte la copilul din mine ascuns în spatele dulapului încărcat cu ani şi da crezare purităţii dorinţelor de mai bine şi materializează-le în căsuţele celor care au atâta nevoie.
Nu te întreb Moșule dacă TU AI FOST CUMINTE, ar fi o întrebare retorică și inutilă. 
Iar cadoul pe care mi-l doresc am să mi-l cumpăr singur, ca în fiecare an 😉 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu