duminică, 19 octombrie 2014

Regrete cochete

Cum spunea şi înţeleptul Barrymore   “devenim bătrâni când regretele ne înlocuiesc visele”.
Eeeheee ... deci încep să devin bătrân dragilor! De fapt eu nu am înlocuit visele cu nimic încă, visez cu ochii deschişi de câte ori am ocazia, şi am doar vise măreţe, nu aşa...oricum... Dar pe lângă vise simt că îmi dau ghes câteodată şi ceva regrete. Sunt mici, dar enervante ca nişte furnici care te pişcă sistematic de pe unde nu te aştepţi când ieşi la iarbă verde cu prietena.


Până acum câţiva ani mă făleam cu faptul că nu am nici un regret, că dacă ar fi să dau timpul înapoi aş face exact aceleaşi lucruri care le-am făcut deja. Acum însă simt că nu mai e aşa, simt o uşoară nostalgie în ceea priveşte trecutul, anumite acţiuni din viaţa mea sau interacţiunea cu anumite persoane. Ştiu, e inutil să îmi consum energia pe “laptele vărsat”, oricum aş da-o, oricum aş întoarce-o, ireversibilitatea timpului e de netăgăduit. Este inutil să mă gândesc “cum ar fi fost dacă.....”. În alambicul complicat al minţii apar scenarii peste scenarii, siguranţă hilară că viaţa ar fi fost roz din toate punctele de vedere dacă făceam acel lucru la timpul lui.... sau măcar aveam inima împăcată şi liniştea sufletească îmi mângâia creştetul simţurilor.

Am încercat mereu să fac tot ceea ce am crezut că este mai bine în acel moment, adică să fiu cea mai bună variantă a mea, tocmai pentru a nu avea regrete. Şi dacă stau bine şi mă gândesc, nu am regrete majore care să mă împiedice să pun capul pe pernă noaptea şi să dorm liniştit.

Dar, ca tot omul, unele acţiuni din viaţa mea aş fi putut să le fac .....diferit(nu îmi vine alt termen mai potrivit acum). De exemplu, aş fi putut:
  • să investesc mai mult timp şi mai mult curaj în hobby-urile mele
  • să fac o altă facultate decât cea pe care am făcut-o
  • să fi petrecut mai mult timp cu copilul meu şi să îi fi acordat mai multă atenţie
  • să călătoresc mult mai mult decât am făcut-o
  • să îmi petrec mai mult timp în natură şi în mijlocul animăluţelor
  • să îmi fi construit o căsuţă într-un sat de munte la marginea unei păduri
  • ....şi ultima, cea mai grea,.....să reuşesc să păstrez o relaţie plină de iubire şi puritate

Hai că am spus-o şi pe asta.....Uff, de-abia acum îmi dau seama cât de greu e să îţi enumeri regretele. 


Tu ai regrete mari în viaţă? Sau din acestea mai mici? Lasă-mi un comentariu mai jos.....

2 comentarii:

  1. Super articolul, bravo Ion, ai ales un subiect pe cinste. Eu regret ca nu am stiut sa imi pretuiesc barbatul, fostul sot adica, si a plecat la alta dupa 14 ani de casnicie. Era painea lui Dumnezeu de bun, dar asa e cand ti se uraste cu binele, asa mi s-a intamplat si mie. Acum regret, regret mult, si daca as putea sa mai dau timpul inapoi as fi cea mai iubitoare sotie din lume. Off!

    RăspundețiȘtergere
  2. Man, eu nu inteleg dc simtiti nevoia sa aratati public kestii intime

    RăspundețiȘtergere