miercuri, 16 iulie 2014

Scrisoare catre Univers - guest post

Scrisoare către Univers


  „ - Mă aude cineva?”
Destinul, oare există? Să nu înțelegeți greșit, nu vreau să scriu despre soarta implacabilă a oamenilor, despre faptul că destinul ne conduce într-o anumită direcție și că nu avem puterea de a schimba  asta, ci vreau doar să subliniez că în viața fiecărui om sunt niște momente cheie, niște bifurcații de drum care pot schimba dramatic tot ceea ce va urma. Mari întâlniri, oameni importanți care au avut ceva de schimbat în viața noastră, alegeri pe care le-am făcut și care, regretate sau nu, ne-au modificat povestea, toate acestea modelează ființa noastră într-un mod nebănuit câteodată. Pe mine toate aceste evenimente, povești, iubiri, dar mai ales mari întâlniri cum le-am numit mai devreme, m-au adus aici, în acest loc în care ador această meserie iremediabil, dar în același timp realizez că este o utopie, un lucru care la nivel teoretic este perfect, dar totuși de fiecare dată ceva este greșit. Acest lucru este uman, nu? Dar  oare avem puterea de a face ceva în privința asta?
În fine, ideea la care vreau să rămân este faptul că soarta m-a adus față în față cu această meserie, dar înainte de asta, mi-a adus oameni care m-au învățat să o iubesc și mai ales să o respect. Pe această cale vreau să îi mulțumesc domnului Miklós Bács care a pus piatra de temelie pentru acest templu din sufletul meu dedicat Teatrului. El ne-a învățat pasiunea, devotamentul, dar mai ales umilința față de scenă, care cred că trebuie să fie atribute ale fiecărui slujitor al scenei.
Eu, deși am un spirit ludic și îmi place foarte mult să mă joc, am totuși și o doză de seriozitate, câteodată, mult prea mare și iau lucrurile foarte în serios, mai ales când vine vorba despre teatru. De la toți oamenii din jurul meu, de la prieteni până la profesori, primesc mereu aceeași replică „Gândești prea mult!”. Acest lucru, mai mult decât tutunul, poate dăuna grav sănătății, nu numai fizice, bineînțeles. Această seriozitate este, însă, unul din efectele idealismului care mă bântuie când este vorba despre teatru(și nu numai) și cred că dacă acest idealism m-ar părăsi aș fi cu siguranță un actor mediocru care ar face această meserie din pură obișnuință sau rutină, fără să simt cu ardoare și pasiune tot ce se întâmplă în jurul meu. Și dacă acest lucru s-ar întâmpla, dacă nu m-aș mai bucura și nu aș mai simți cu putere toate acele lucruri, atunci cred că nu aș mai avea ce căuta pe scenă, nu aș avea dreptul să umplu scena cu plictiseala mea.
Este adevărat că în acest drum al meu, care clar este încă la început, au fost deja numeroase momentele în care am spus că nu mai pot, că nu mai vreau sau pur și simplu toate lucrurile erau potrivnice și nu părea să existe vreo scăpare, și această senzație provine probabil din idealismul despre care pomeneam mai devreme care s-a instaurat în ființa mea și care mă făcea să cad de foarte sus la fiecare dezamăgire. Dar totuși, de fiecare dată, același idealism a fost cel care m-a salvat, pentru că m-a făcut să îmi aduc aminte de toate acele momente când într-adevăr m-am bucurat de toate lucrurile care mi-au fost sortite de către acest Mare Păpușar.
 Chiar și în momentul de față sunt într-un impas, nu știu încotro și cu ce scop, dar sper că soarta, dacă știe că acesta este drumul meu, mă va ajuta să fac alegerea potrivită. Chiar dacă voi renunța la teatru, el este prea profund în ființa mea ca să îl și uit. Sunt la început de drum, dar tot ce îmi doresc este să mi se ofere șansa să pot în continuare să descopăr și să învăţ alfabetul sentimentelor, trăirilor şi mai ales al intenţiilor mele, un alfabet care momentan este personal, dar sper că la un moment dat va fi congruent cu alfabetul celor din jurul meu, fie cunoştinţe, fie public, pentru ca atunci să fiu înţeleasă deplin când încerc să comunic ceva, atât în viața cotidiană, cât şi pe scenă.



Decianu Ioana

Cine este Ioana? Frumoasă întrebare, dificil răspuns. Înainte de toate este un om frumos, apoi....artistă până în ADN-ul profund al fiinţei sale, actriţă în plină ascensiune, pictează în timpul liber, produce "chestii" hand-made, pasionată de outdoor şi aventura-park.....exact cum spuneam, e dificil să reuşeşti să închizi în câteva cuvinte o personalitate atât de complexă şi faţetata că a Ioanei. Vrei să o cunoşti pe Ioana? 




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu