marți, 4 martie 2014

Eşti al naibii de frumoasa

Aud des în jurul meu: e frumoasă, e normal să aibă...(bani, succes, ascensiune rapidă, etc.) WTF? Frumusețea a devenit o unitate de măsură care îți poate aduce sau nu succesul în viață, care îți deschide uși altfel închise și care îți nivelează neașteptat de repede și ușor drumul către mâine? De fapt, ce este frumusețea?



Frumuseţea este o simplă sclipire, un foc rapid şi mistuitor, şi înşelător din cale afară căci poate încapsula destul de multă energie încât să te facă să vibrezi instant. E incitant, înspăimântător şi dulce în acelaşi timp momentul sublim în care te scutură fiorul, dorinţa te arde, pasiunea îţi usucă buzele şi îţi accelerează neverosimil bătăile inimii. Frumuseţea subjuga. Frumuseţea face ca epiderma să capete gust şi culoare, ochii să devină un teritoriu neexplorat în care te arunci fără limite … şi atunci clipa dispare brusc din peisaj, se devalorizează instant, nu mai e loc nici de trecut, nici de prezent, ci doar fum înşelător către orizontul viitorului.  
„....Frumusețea este un termen abstract, ale cărui aspecte sunt legate de gusturile omului. Cu definirea mai completă a acestui termen se ocupă estetică, o disciplină din cadrul filozofiei. Ca orice apreciere emoțională, stabilirea frumosului este de natură subiectivă....” Wiki dixit.



Frumuseţea simplă, fără fiţe, deci „a pelle” cum spun italienii, este de trăit rapid, de consum, iar cea misterioasă, fină, diafană....... de descoperit şi de contemplat. După contemplare şi incendiu interior de obicei urmează sclavia, căci devii prizonier al propriei trăiri. Prizonierat fără milă, dur ca cele din gulagurile sovietice, căci e prizonieratul tău faţă de tine însuţi...complicat al naibii de tare.

E timpul sincerităţii, deci recunosc cu o vagă umbră de vinovăţie, mereu am fost tributar frumuseţii. Nu oricărui fel de frumuseţe, ci unei amestecături savante de frumuseţe cu mister, un amalgam sofisticat şi periculos. Frumuseţea fizică captează atenţia şi dă aripi fanteziei, frumuseţea interioară captează profunzimile cele mai neexplorate ale sufletului. Frumuseţea profundă este cea care vine din interior, este  greu de descoperit şi de păstrat însă. Frumuseţea interioară transcede frumuseţea fizică şi atinge absolutul, te transformă într-un erou dintr-un om slab, te învaţă să silabiseşti fără frică literele incipiente ale alfabetului iubirii, te învaţă să nu urăşti şi să fii bun şi curat, integru şi simplu. Şi nu e puţin lucru!

Şi dacă ai norocul neaşteptat să întâlneşti o dată, măcar o singură dată în viaţa întruchiparea celor 2 frumuseţi într-o singură persoană....eşti pierdut definitiv, anulat, dar fericit. E minunea de moment care ţi se întâmplă şi îţi rămâne întipărită pe retină o viaţă....sau din contră, e minunea gravată pe un inel şi căldura palmelor întipărită pe amprenta cearşafului comun o viaţă întreagă. Eeee, și de-abia atunci când poţi pronunţa cu lacrimi în ochi negăsindu-ţi cuvintele potrivite :”Eşti al naibii de frumoasă!!” îi vei da dreptate înţeleptului Stendhal....
 „Frumuseţea nu este decât promisiunea fericirii.” 

Frumuseţea = fericire deci? Nu am încă un răspuns..... 

Ce este frumuseţea pentru tine? 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu