marți, 18 februarie 2014

Ce am învăţat eu din “Lupul de pe Wall-Street”!?!?!

Auzisem doar cuvinte de laudă despre  „Lupul de pe Wall Street“, în regia lui Martin Scorsese, şi am decis să mă duc să îl văd. Fără să am pretenţia că sunt un mare cunoscător în domeniu, un cinefil cu solide cunoştinţe despre stiluri, actori, regizori şi scenarişti, îţi voi spune părerea mea, şi cam ce am învăţat eu din acest film.

 Pelicula lui Scorsese  este de fapt  o orgie de la cap la coada despre excesele carierei lui Jordan Belfort, un agent de brocheraj la Stratton Oakmont.  Filmul se concentrează în mare măsură pe  viaţa plină de depravare, droguri şi sex a unui grup de agenţi de bursă, în frunte cu Belfort. Cine este de fapt acest Jordan Belfort? În film personajul este interpretat magistral de Leo( nu cel de la Strehaia), adevăratul Leo aka Leonardo DiCaprio şi a fost fondatorul şi preşedintele firmei de investiţii bancare Stratton Oakmont, din New York, care între 1989 şi 1997 a realizat profituri considerate scandaloase, chiar şi de către standardele ridicate de pe Wall Street, în timp ce trăgea pe sfoară micii investitori din acea perioadă. Şi dând un simplu search pe fratele Google am aflat că tipul chiar există şi că filmul  „The Wolf of Wall Street/Lupul de pe Wall Street“ este inspirat dintr-o poveste reală.   Wooow! Uite asta e adevăratul Belfort.... 






Nu îţi povestesc filmul că ai să mă înjuri, e plin de violenţă, scene tari şi realitate zugrăvită în culori terne sau pastelate, după caz. Am să îţi spun însă ce am învăţat eu din acest film:
·         În momentul în care ai învăţat reţeta succesului vei găsi întotdeauna o nouă cale să revii pe culmile bogăţiei(chiar dacă nu sunt de acord cu metodele mai puţin creştineşti  descrise în film :-)
·         Cold-calling: tehnică de vânzări ce funcţiona atunci destul de bine, spre deosebire de zilele noastre când ai nevoie de mult research înainte (despre prospect sau companie) şi mult mai subtil pressing-ul către o finalizare rapidă. Apoi „Vinde-mi acest pix!”, frază repetitivă în film și încărcată de simbolistică, se regăsește undeva pe la începutul peliculei și din nou la sfârșit, semn că roata e rotundă. „Vinde-mi acest pix!”  quintesența vânzărilor, fraza pe care o vei auzi la orice curs de vânzări care se respectă....și răspunsul genial:
    - „Vrei să-ți vând acest pix? Ok, dar fă-mi te rog mai întâi o favoare...Scrie-mi numele tău pe un șervețel. 
    - Nu am pix!
    - Exact despre asta e vorba...cerere și ofertă prietene....” Genial răspunsul, scurt și la obiect.        
·         Orice femeie frumoasă, de fapt foarte frumoasă (Naomi  Lapaglia în film, cea de-a doua soţie a lui Belfort interpretată excelent de Margot Robbie) şi conştientă de puterea pe care o deţine te va părăsi când eşti în impas financiar....deci mai bine rămâi cu coafeza dacă vrei o familie. Motivul? E simplu, coafeza (Teresa Petrillo în film interpretată de Cristin Milioti) a stat lângă tine  şi în momentele în care erai un falit. Bunul meu prieten  Cornel a avut şi o remarcă destul de răutăcioasă vis-a- vis de această temă: “ Şobolanii părăsesc primii corabia care se scufundă!”....ooouppsss, cam misogină remarca, nu?
·         Şi la ei ca şi la noi, orice frustrat care a eşuat într-o meserie bănoasă îşi găseşte invariabil loc în rândurile miliţiei şi va încerca din răsputeri să îl înfunde pe tipul cu bani....asta la ei, că la noi dacă unui Garcea i se propunea o „atenţie” de 500.000 de verzişori.....oare ce ar fi făcut, cum ar fi reacţionat? Mă întreb şi eu aşa doar.... ;-) 
·          Replica din film ”Orice naș îşi are nașul” a fost, este şi va fi mereu de actualitate, în special când la mijloc sunt foarte mulţi bani, sex, droguri, jocuri de putere, excese de tot felul. Dacă Belfort ar fi fost low-profile oare nu ar fi rezistat mai mult timp pe baricadele decadenţei?
    Și între noi fie vorba, pe tot parcursul filmului am învățat aproape la perfecție americăneasca vorbită pe Wall Street, în general expresii duioase care te ating la suflețel și îți motivează sensibilitatea...cum ar fi: motherfucker, fuckin shit, asshole s.a.m.d. .....când oi avea mai mult timp voi căuta în dicționar explicația exactă a fiecărei expresii.
Cam asta am învăţat eu din acest film. Tu ai văzut Lupul de pe Wall-Street? Ţi-a plăcut? Ce lecţii de viaţă ai învăţat de acolo?
Aştept comentariul tău cu mare interes!

Nobis!



2 comentarii:

  1. Naaah, nu mi-a placut filmul, numa pipitze de lux pe bani, droguri si nebuneala. Imi recomanzi alt film?

    RăspundețiȘtergere
  2. Te salut Anonim. Ti-as recomanda alt film cu mare drag, dar vezi tu, unitatea de masura cu care evaluam in viata este diferita de la om la om, adica ce mie imi place la nebunie pe altul il poate lasa indiferent. Cum as putea sti eu "a priori" ce gen de film te-ar delecta pe tine? Eu consider ca din orice film bun trebuie sa invat ceva, sa imi ramana ceva, o fraza, o emotie, un plan de viitor, ceva care sa ma scoata din zona mea de comfort si sa ma bulverseze in alta dimensiune existentiala proprie. E valabil si ptr tine sau nu? Iti place comedia, drama, thriller-ul, actiunea? Gand bun si multam fain de comment!

    RăspundețiȘtergere